De mulți ani încoace, educatorii și instructional designerii au folosit modelul ADDIE de Instructional Design (ID) ca pe un cadru în proiectarea și dezvoltarea programelor educaționale și de formare. „ADDIE” înseamnă Analiză, Design (trad. Proiectare), Dezvoltare, Implementare și Evaluare. Această secvență, totuși, nu impune o parcurgere liniară strictă a acestor pași. Educatorii, instructional designerii și dezvoltatorii de formare (trainerii) consideră că această abordare este foarte utilă, deoarece a avea etapele clar definite facilitează implementarea instrumentelor de formare cât mai eficient. Ca model pentru domeniul instructional design (ID), modelul ADDIE a găsit o largă acceptare și utilizare.
Majoritatea modelelor de instructional design sunt variante ale modelului ADDIE.
Conceptul de Instructional Design poate fi regăsit în literatura de specialitate încă din anii 1950. Dar abia în 1975 a fost proiectat modelul ADDIE. Dezvoltat inițial pentru armata SUA de Centrul pentru Tehnologii Educaționale de la Universitatea de Stat din Florida, ADDIE a fost implementat ulterior în toate ramurile Forțelor Armate ale SUA.
Modelul ADDIE se baza pe un model de Instructional Design anterior, Five Step Approach (trad. Abordarea în Cinci Pași), care fusese dezvoltat de U.S. Air Force. Modelul ADDIE a păstrat această caracteristică în cinci pași și a inclus multe sub-etape în fiecare dintre cele cinci faze mari. Datorită structurii ierarhice a pașilor, a trebuit să se finalizeze procesul într-o manieră liniară, parcurgând o fază înainte de a începe următoarea.
De-a lungul anilor, practicienii au făcut mai multe revizuiri ale etapelor versiunii ierarhice originale. Aceste revizuiri au făcut modelul mai interactiv și mai dinamic. La mijlocul anilor 1980 a apărut versiunea pe care o utilizăm în prezent; tot în cinci pași, dar fără a mai fi necesară respectarea liniarității.
Astăzi, influența metodei ADDIE poate fi observată asupra majorității modelelor de Instructional Design (ID) utilizate.